În perioada 3-5 decembrie, am avut privilegiul de a participa la Conferința “Recent and Pending Cases at the Court of Justice of the European Union on Direct Taxation 2023”, organizată la Institute for Austrian and International Tax Law din Viena, Austria. Evenimentul a fost dedicat fiscalității internaționale în domeniul impozitării directe, și a oferit o platformă de discuție pentru profesioniști de marcă. Împreună cu Romana Schuster și Ana Puscas de la KPMG România, am avut onoarea de a prezentat două cauze recente (care încă nu au fost judecate de CJUE) axate pe problematica compatibilității măsurilor fiscale și facilităților fiscale prevăzute în Codul fiscal. Mai exact, am discutat despre art. 60, pct. 5, care stabilește scutiri pentru impozitul pe venit al angajaților, cu un plafon de maxim 10.000 de lei în funcție de salariul de bază, în anumite domenii precum construcțiile. Aceste măsuri, în final, conduc la o potențială discriminare între angajatorii români care își desfășoară activitatea exclusiv în țară și cei care decid să detașeze lucrători în alte state membre ale Uniunii Europene.
În concret este vorba despre cauza C-387/22 Nord Vest Pro Sani Pro SRL vs. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, trimiterea preliminară a fost făcută de către Tribunalul Satu Mare, instanța națională adresând CJUE întrebarea dacă, ”dispozițiile comunitare amintite mai sus (Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței unice și art. 26 și 56 din TFUE n.n) pot fi interpretate că se opun/nu se opun unei situații juridice precum cea din speța de față conform căreia legiuitorul român poate trata diferit, din punct de vedere fiscal, societățile comerciale românești care desfășoară activități lucrative pe teritoriul statului român sau pe teritoriul altor state comunitare, astfel societatea reclamantă care a furnizat servicii preponderent pe teritoriul Austriei și Germaniei nu beneficiază de scutirile fiscale de care beneficiază alte societăți din sectorul construcțiilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul statului român?”
Concluziile materialului prezentat se suprapun parțial cu considerentele Avocatului General din această cauză, Juliane Kokott, în sensul în care facilitățile fiscale din Codul fiscal nu impun o ”restrângere a libertății de circulație a lucrătorilor”, dar, contrar poziției Avocatului General, am exprimat și argumentat poziția potrivit căreia aceste măsuri (bazate pe criterii care vizează angajatorul, cum ar fi obligația de a realiza o cifră de afaceri de minim 80 % din activități desfășurate în România) creează o restrângere a ”libertății prestării serviciilor”, mai exact conform dispozițiilor art. 56 din TFUE.
Problema cheie este modul de aplicare a acestor facilități fiscale pentru angajatorii care doresc să presteze servicii atât în România cât și în alte state membre, cu salariați detașați sau angajați locali, din țara gazdă. Obstacolul derivă din faptul că un astfel de angajator va suferi consecințele prestării serviciilor în afara României prin intermediul unei sucursale de construcții. Mai precis, va fi afectat de incapacitatea de a aplica aceste facilități fiscale salariaților săi români care lucrează în România (nu doar lucrătorilor detașați din România, a căror situație o analizează Avocatul General în opinia sa).
Materialul complet va fi publicat într-un ediție completă a Conferinței – “Recent and Pending Cases at the Court of Justice of the European Union on Direct Taxation 2023”, editată de Linde/Austria. Dacă sunteți interesat de subiect, vă invităm să ne contactați folosind formularul de contact sau detaliile disponibile în secțiunea “contact” de pe site
Nu în ultimul rând, pentru cei interesați, începând cu ianuarie 2024, veți găsi un calendar al celor mai importante evenimente organizate de Institute for Austrian and International Tax Law Vienna/Austria în secțiunea “evenimente” a site-ului nostru.
