În practică, întâlnim frecvent situații în care un creditor începe întoarcerea executării silite împotriva unui debitor pe baza unui titlu executoriu, diferit de o hotărâre judecătorească (de exemplu, un bilet la ordin). Prin intermediul executorului judecătoresc, creditorul recuperează suma datorată, care intră astfel în patrimoniul său.

Totuși, instanța poate admite contestația debitorului din diverse motive, precum intervenirea prescripției sau decăderea din dreptul de a completa un bilet la ordin „în alb”. În aceste cazuri, instanța dispune întoarcerea executării silite, obligând creditorul să restituie debitorului suma executată, chiar dacă aceasta este încă datorată de debitor.

Prescripția și Decăderea Biletelor la Ordin

Este important de reținut că, în cazul biletelor la ordin în alb, creditorul pierde dreptul de a completa biletul și de a-l utiliza împotriva debitorului dacă trec trei ani de la data predării efective. În acest caz, debitorul poate invoca „excepția decăderii” în contestația la executare, chiar dacă datorează suma.

Cererea Reconvențională în Întoarcerea Executării Silite

În situația în care instanța nu a dispus întoarcerea executării silite prin sentința de admitere a contestației, iar debitorul cere întoarcerea într-un litigiu separat, este recomandat ca, odată cu întâmpinarea, creditorul să formuleze și o cerere reconvențională pentru obligarea debitorului la plata sumei datorate. Astfel, deși executarea silită a fost desființată, iar debitorul are dreptul la întoarcerea executării, instanța poate obliga debitorul la plată, scutind creditorul de restituirea sumei.

Prescripția Dreptului la Acțiune

Trebuie avut în vedere că „prescripția dreptului material la acțiune” pentru cererea reconvențională nu se întrerupe prin executarea silită demarată de creditor, dacă aceasta a fost respinsă sau anulată. Aceste cazuri sunt rezultatul admiterii contestației la executare formulate de debitor.

Obiectul Acțiunii Reconvenționale

Este crucial ca obiectul acțiunii reconvenționale să fie „obligarea la plată a debitorului pentru suma de…”, nu „constatarea faptului că debitorul datorează suma”. O acțiune în constatare este admisibilă doar dacă reclamantul (creditorul) nu are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului. Altfel, instanța va respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă, chiar dacă suma este încă în patrimoniul creditorului și executarea a fost desființată.

Admiterea Contestației și Întoarcerea Executării Silite

Dacă instanța a admis contestația și a dispus întoarcerea executării silite în aceeași sentință, nu mai există un litigiu separat cu acest obiect. În acest caz, recomandăm creditorului să formuleze calea de atac a apelului împotriva sentinței instanței de executare și, concomitent, să inițieze o acțiune de drept comun pentru obligarea debitorului la plată. Este posibilă suspendarea soluționării apelului până la soluționarea acțiunii de drept comun.

Concluzie

Gestionarea corectă a procedurilor de întoarcere a executării silite și formularea cererilor reconvenționale adecvate sunt esențiale pentru protejarea intereselor creditorilor. Prin respectarea acestor recomandări, creditorii pot evita situațiile în care sunt obligați să restituie sume debitorilor, chiar dacă acestea sunt datorate.