Uzucapiunea în noul Cod civil român rămâne un instrument esențial pentru dobândirea dreptului de proprietate, adaptat însă noilor realități și nevoi ale societății. Distincția între uzucapiunea de lungă durată și cea de scurtă durată oferă soluții flexibile atât pentru posesorii care nu au un titlu juridic, cât și pentru cei care, deși au acționat de bună-credință, s-au bazat pe titluri cu vicii. În ansamblu, noua reglementare asigură protecția atât a drepturilor posesorilor, cât și a intereselor legitime ale proprietarilor, contribuind la stabilitatea raporturilor juridice imobiliare.

În noul Cod civil român (NCC), intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, uzucapiunea este reglementată într-o manieră detaliată, stabilindu-se două forme principale: uzucapiunea de scurtă durată (denumită și tabulară) și uzucapiunea de lungă durată.

Uzucapiunea de lungă durată (art. 930-934 NCC)

Uzucapiunea de lungă durată este cea mai frecventă formă de dobândire a dreptului de proprietate prin posesie continuă. În acest sens, NCC prevede următoarele condiții esențiale pentru a putea invoca uzucapiunea de lungă durată:

 a) Posesia utilă: Posesia trebuie să fie utilă, adică să îndeplinească cumulativ următoarele caractere: 

Publică : Posesia trebuie să fie cunoscută de către terți, nu clandestină. Posesorul trebuie să acționeze în mod deschis, ca un adevărat proprietar, și nu pe ascuns.

Neîntreruptă: Posesia nu trebuie să fie întreruptă pe parcursul termenului de uzucapiune. Dacă există întreruperi semnificative, acestea pot stopa curgerea termenului, iar uzucapiunea nu se va putea invoca.

Netulburată: Posesorul nu trebuie să fie tulburat sau împiedicat constant de alte persoane în exercitarea posesiei. Dacă există conflicte permanente cu privire la bunul posedat, acest lucru poate împiedica invocarea uzucapiunii.

Sub nume de proprietar: Posesia trebuie exercitată în numele posesorului însuși, care trebuie să se comporte ca și cum ar fi adevăratul proprietar. În situația în care posesorul recunoaște în mod explicit dreptul altuia, uzucapiunea nu va putea fi invocată.

 b) Bunul să fie susceptibil de uzucapiune

Nu toate bunurile pot face obiectul uzucapiunii. De exemplu, bunurile din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale sunt inalienabile și imprescriptibile, deci nu pot fi dobândite prin uzucapiune. Numai bunurile din domeniul privat pot fi supuse acestei proceduri.

 c) Durata posesiei

Termenul necesar pentru invocarea uzucapiunii de lungă durată este de 30 de ani. Acesta se calculează de la momentul în care posesorul a început să exercite posesia utilă asupra bunului. După trecerea acestui termen, posesorul poate dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, chiar dacă nu a avut un titlu formal de proprietate.

 2. Uzucapiunea de scurtă durată (tabulară) (art. 931 NCC)

Uzucapiunea de scurtă durată, denumită și uzucapiune tabulară, are ca principală condiție existența unei înscrieri în cartea funciară și este reglementată pentru a proteja acele situații în care o persoană de bună-credință intră în posesia unui imobil, bazându-se pe un titlu juridic, însă dreptul său nu a fost înscris sau a fost înscris necorespunzător.

 a) Posesia de bună-credință

Pentru a invoca uzucapiunea de scurtă durată, este necesar ca posesorul să fie de bună-credință, adică să fi intrat în posesia bunului în baza unui titlu aparent valabil, dar care ulterior s-a dovedit a fi nul, inexistent sau afectat de vicii. Posesorul trebuie să fi crezut, în mod rezonabil, că titlul său îi conferă dreptul de proprietate.

 b) Înscrierea posesiei în cartea funciară

Posesia trebuie să fie înscrisă în cartea funciară, în condițiile în care imobilul este supus acestui regim. În lipsa acestei înscrieri, uzucapiunea de scurtă durată nu va putea fi invocată.

c) Durata posesiei

Termenul de posesie necesar pentru invocarea uzucapiunii de scurtă durată este de **10 ani**, conform noului Cod civil. Acest termen începe să curgă de la momentul înscrierii posesiei în cartea funciară. După împlinirea acestui termen, posesorul poate dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, chiar dacă titlul său a fost declarat nul.

3. Efectele uzucapiunii

Prin invocarea uzucapiunii, posesorul dobândește **dreptul de proprietate** asupra imobilului, cu toate efectele juridice ce decurg din aceasta. Proprietatea dobândită prin uzucapiune este deplină, iar orice alt drept anterior al altor persoane asupra bunului încetează. 

În cazul uzucapiunii de scurtă durată, aceasta are un rol important în consolidarea securității juridice, protejând persoanele de bună-credință care au intrat în posesia unui imobil pe baza unui titlu aparent valabil.

4. Suspendarea și întreruperea termenului de uzucapiune

În anumite situații, termenul de uzucapiune poate fi suspendat sau întrerupt. Suspendarea are loc în situații excepționale, cum ar fi imposibilitatea temporară de a exercita posesia din cauza unor forțe majore. Întreruperea termenului are loc atunci când posesorul este împiedicat în mod semnificativ să exercite posesia, de exemplu, prin acte de tulburare din partea altor persoane. După întreruperea termenului, un nou termen de uzucapiune va începe să curgă.