Procedura ofertei reale și a consemnării reprezintă un mecanism juridic complex, care oferă debitorului un mijloc eficient de a se elibera de obligații, chiar și în lipsa acordului creditorului. În același timp, creditorului i se asigură dreptul de a contesta validitatea acestei proceduri, asigurând astfel un echilibru între interesele părților.
Procedura ofertei reale, urmate de consemnare, este reglementată distinct în funcție de momentul în care aceasta intervine. Poate fi inițiată fie pe cale principală, din inițiativa debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc (conform art. 1006-1009 din NCPC), fie pe cale incidentală, în timpul unui proces aflat în desfășurare (conform art. 1010 din NCPC).
Inițierea procedurii de către debitor
Atunci când procedura este declanșată de debitor, aceasta începe cu transmiterea unei somații creditorului, realizată prin intermediul unui executor judecătoresc din circumscripția curții de apel unde domiciliază sau își are sediul creditorul. Spre deosebire de reglementările anterioare, care menționau tribunalul, actuala reglementare specifică clar rolul curții de apel. Somația nu este doar o invitație formală, ci include toate detaliile necesare, precum locul, data și ora predării bunului sau sumei datorate.
Rezultatele procedurii
Procedura ofertei reale poate avea trei posibile finalități:
1. **Acceptarea ofertei** – Executorul judecătoresc întocmește un proces-verbal prin care constată acceptarea ofertei, eliberând astfel debitorul de obligație.
2. **Neprezentarea creditorului** – Dacă creditorul nu se prezintă pentru a primi bunul sau suma datorată, executorul judecătoresc întocmește un proces-verbal care consemnează această absență.
3. **Refuzul creditorului** – În situația în care creditorul refuză oferta, executorul întocmește un proces-verbal similar, documentând împrejurările.
Consemnarea sumelor sau bunurilor
În cazul în care creditorul nu acceptă oferta, debitorul are opțiunea de a consemna suma sau bunul datorat la o instituție bancară, însoțit de o recipisă transmisă executorului. Reglementarea prevede că băncile sunt obligate să accepte astfel de consemnări, fără a fi necesar acordul creditorului.
Conform art. 1512 NCC, bunul poate fi consemnat pe cheltuiala și riscurile creditorului, fapt ce duce la liberarea debitorului. Totuși, în cazul bunurilor perisabile sau care ar implica costuri disproporționate, debitorul poate solicita vânzarea acestora prin licitație publică, cu acordul instanței și notificarea prealabilă a creditorului, așa cum prevede art. 1514 NCC. Există și excepții, cum ar fi bunurile cu valoare de piață scăzută, cotate la bursă, care pot fi vândute fără notificarea creditorului.
Dreptul debitorului de a retrage bunurile
Conform art. 1515 NCC, debitorul are dreptul să retragă bunurile consemnate atâta timp cât creditorul nu a acceptat consemnarea sau aceasta nu a fost validată de instanță. Retragerea anulează efectele eliberatoare ale consemnării, iar datoria renăscută păstrează toate garanțiile și accesoriile aferente.
Efectele retragerii asupra codebitorilor și fidejusorilor
Un aspect important îl reprezintă efectele retragerii asupra codebitorilor și fidejusorilor. În cazul în care retragerea are loc după acceptarea ofertei sau validarea procedurii, creditorul poate pierde privilegiile și ipotecile asociate creantei, ceea ce poate duce la eliberarea codebitorilor și fidejusorilor de obligațiile lor.
Liberarea debitorului
După consemnare, executorul judecătoresc emite o încheiere care constată efectuarea plății și liberarea debitorului, fără a cita părțile, în conformitate cu art. 1009 NCPC. Această încheiere trebuie comunicată creditorului în termen de 5 zile de la emitere, marcând astfel momentul eliberării debitorului de datorie, cu excepția cazului în care oferta și consemnarea sunt anulate.
Contestarea încheierii
Creditorul are dreptul de a contesta încheierea executorului judecătoresc în termen de 15 zile de la comunicare, solicitând anularea acesteia dacă nu au fost respectate condițiile de validitate ale ofertei și consemnării. Contestarea se soluționează de către judecătoria în circumscripția căreia a avut loc consemnarea, iar hotărârea poate fi atacată doar prin apel, în termen de 10 zile.
